Nu știu cum stau în general pinguinii cu recensământul, dar sunt destul de
sigur că o specie care înflorește în ultima vreme este pinguinul rocker. Acesta
nu prea înghite frigul polar și nici nu are de ce.
De obicei, are o carieră
interesantă într-un birou unde trebuie să stea toată ziua la cămașă și cravată,
motiv pentru care la evenimentele speciale ia papionul și vestuța. Are un aer
de persoană înțepată și inaccesibilă când iese să se distreze, îi place Jack
Daniels cu gheață și cola, dezlănțuindu-se când aude câte o piesă de rezistență
a muzicii rock.
În toată splendoarea lui, pinguinul rocker
poate fi văzut mai ales la nunți, spre „spartul târgului”, după ce se dă tortul
și se cam duc invitații pe acasă. Între „Bea nănașul și cu finul” și o manea
neaoșă, de obicei un DJ foarte inspirat pune un AC/DC cu dedicație pentru cel
mai rocker pinguin dintre invitați.
Într-o lumină puternică demnă de o reuniune
de clasă, se strâng în centru vreo cinci-șase pinguini rockeri. Dau din chelii
imitând niște plete à la Kirk Hammett în tinerețe, se
screm să reproducă pasul celebru al lui Angus Young și, de regulă, se mișcă de
parcă ar fi niște scânduri rupte-n două pe la mijloc, fără grație, fără ritm,
doar o eliberare pe care nu au mai simțit-o de mult, așa cum l-am văzut pe
Horia Brenciu la Vocea României, când un tip a cântat „Du Hast”-ul de la Rammstein.
Sunt adorabili. Își amintesc de adolescență,
de viața din cămin, de momentele de sălbăticie din viață. Trăiască pinguinii!
Posts
