Cautare

Monday, September 28, 2009

Sa faci dragoste cu Iris

(Publicat in 12 mai 2007 pe defunctul Yahoo 360)
Align LeftPrima data am vazut Irisul pe viu la Brasov, era festivalul berii si ei inchideau sarbatoarea. Eram in clasa a noua, plecat cu trei colegi sa bem Ciucas la pahar de plastic in Livada Postei. Pe la vremea aceea, Cargo lansase "Ziua Vrajitoarelor" si mie imi placea la nebunie. Gasca noastra avea oarecum o afinitate speciala fata de acest album, iar acest sentiment avea sa ramana multi ani, de fapt pana cand am inceput sa sarim peste evenimente si sa nu ne mai agatam de trecut si de petrecerile din liceu. Inapoi la festival, Cargo canta inainte de Iris si mi se parea nedrept, credeam ca Iris e o trupa mediatizata excesiv, aveam formata o parere despre ei, poate din cauza unui rocker care mereu a avut o influenta destul de puternica asupra mea si care nu i-a placut prea mult pe "irishi", poate din cauza ca piesa "Somn bizar" a fost prima melodie pe care am retinut-o de la Iris, si asta din cauza ca mi se parea (si acum mi se pare) ca semana foarte mult cu "Until it Sleeps" de la Metallica.


Pe scena a urcat Cargo. A fost o frenezie si pentru prima data m-am prins la o "Batacanda" de umeri cu zeci de oameni, ma dureau picioarele si pieptul de la atata cantat si urlat de parca vroiam sa ma aud eu mai tare decat tot. Praful se ridicase mult deasupra multimii (cand am plecat blugii albastri erau gri deschis si palmele negre) si tin minte ca incercam sa sar cat mai sus si sa iau o gura de aer racoros. Dupa trei piese, Kempes, Barar si restul si-au luat ghitarile si au iesit in culise. "Cargo! Cargo!" dar Cargo nimic, nu au revenit pe scena la macar un bis. Credeam ca asa e programul serii, dar dupa multe concerte de-ale lor mi-am dat seama ca ei nu prea le au cu revenirea pe scena.

Dezamagirea a trecut repede, a intrat Iris in rol si atunci am auzit pentru prima data celebrul "Buna seara, prieteni!" strigat de Cristi Minculescu. Atunci am vazut cum se aprinde publicul cand canta Iris, cum atmosfera parca e... nu incandescenta, ci plina de iubire pentru trupa, nu numai energie, rupere si poate uneori chiar ura si revolta. La melodia "Baby" vazusem in sfarsit cum brichetele alea aprinse ard in ele sentimente, nu numai un efect vizual ciudat de frumos. Ma uitam inainte si ma amuza prezenta scenica extrem de caraghioasa a lui "Boro", si-a pastrat-o si azi, ma miram ca un chelios, Walter, poate sa cante la chitara si sa o faca chiar bine.
Dupa trei piese, Cristi anunta: "Va multumim ca ne iubiti de atata amar de vreme, si reciproca este la fel de valabila, va asiguram noi", dupa care si-au luat ramas bun si au iesit in culise. Iris nu incita, Iris face dragoste cu publicul. Fanii i-au chemat inapoi. Eu si prietenii mei am dat-o spre iesire ca pierdeam ultimul tren spre Fagaras. Iris a revenit, dar nu mai puteam ramane.

Inainte sa plecam din Livada Postei, iesisem dintre oameni, berarii strangeau butoaiele goale si corturile imense, tiganusi angajati cu ziua adunau bancile de lemn si tiganci cu saci imensi de gunoi adunau plasticul si cartoanele de pe jos. M-am uitat inca o data inspre scena, era un joc electrizant de lumini, un nor de praf strapuns de reflectoare, o voce care striga in statie "Jocul nu e greu" si o mare de oameni raspundea "Pe ape!". M-am surprins zambind.

In urma cu cateva zile, au fost premiile MTV 2007 (sau 2006), parerea mea cam jalnice reprezentatii, dar nu conteaza asta. Si Iris a luat un premiu, pentru intreaga activitate. L-am vazut pe Cristi Minculescu din nou, arata foarte rau, ca un Zombie cu o burta imensa, dar vocea o pastrase. Mi-am dat seama ca probabil "irishii" au mult mai putini ani in fata lor decat duc in spate, ca as vrea sa ii mai prind macar intr-un concert, apoi m-am gandit cat sunt de egoist.

Thursday, September 10, 2009

Rammstein lanseaza in octombrie 'Liebe Ist Für Alle Da'


Deja se ştie. În acest sfârşit de septembrie Rammstein lansează single-ul "Pussy" şi coperta inedită, cu "Rammlied" ca B-side. Ambele piese fac parte din viitorul album ce se va lansa în sfârşitul lunii octombrie sub titlul "Liebe Ist Für Alle Da" ("LOVE is there for everything"), titlu anunţat chiar azi, împreună cu zece din cele deja tradiţionale 11 piese ale unui album Rammstein.

1. Rammlied
2. Ich Tu Dir Weh
3. Waidmanns Heil
4. Haifisch
5. B********
6. Frühling in Paris
7. Wiener Blut
8. Pussy
9. Liebe ist Für Alle Da
10. Mehr
11. Roter Sand

Doi dintre membrii trupei nemţeşti au făcut precizări pe tema viitorului album, citaţi de siteul www.antimusic.com.

“The overriding theme, I would say, is extreme forms of love…”
Christoph Schneider, baterie

“Love can be interpreted in many different ways; for example, sometimes unreciprocated love can lead to tragic situations – mass murders, school shootings, terrible events like that. Hate is the negative form of love, like hot and cold"
Flake Lorenz, orgă


Din noiembrie, Rammstein pleacă în turneu, având deja 40 de date stabilite. Din păcate, toate sunt în vestul Europei şi, logic, majoritatea în Germania.

Rolling Stones pregăteşte un nou album


După ce bârfa care anunţa că va pleca din trupă Charlie Watts a fost dezminţită de fel şi fel de surse mai mult sau mai puţin apropiate, s-a întărit un alt zvon care acum trezeşte interesul măcar online vizavi de Rolling Stones.
Cică "The Greatest Rock And Roll Band in the World" pregăteşte un nou album pentru 2010 cu Jack White - solistul de la The White Strippes - ca producer, după ce Keith Richards a recunoscut într-o declaraţie acordată revistei RollingStone că a înregistrat alături de White două piese în studio. Totuşi, Keith a negat că se lucrează la un nou album Stones, dar a adăugat că ar fi încântat să lucreze în 2010 la un nou disc al formaţiei.

Discurs familiar, so get your ya-ya's out! :)

Tuesday, September 8, 2009

Clasificarea celor mai buni chitaristi... Oare?

Fără îndoială, cel mai cunoscut top 100 al chitariştilor este făcut de revista Rolling Stone în 2003. Dacă în privinţa primului loc nu prea există dubii, Jimi Hendrix fiind considerat (aproape) unanim regele chitării electrice, restul locurilor sunt discutate şi discutabile. "Chuck Berry numai pe 6?", "Kurt Cobain prea sus pe 12", O groază de alţii care ar merita mai sus, unul cu siguranţă complet subestimat, Angus Young trecut abia pe locul 96, dar mai ales un top din care lipseşte un băiat de podium, părere regăsită în mai toate criticile acestui top. Slash, fostul ghitarist al Guns N'Roses, cel care a scris November Rain în istoria muzicii rock prin soloul lui, cel care a făcut o baladă rock dintr-o piesă a regelui pop Michael Jackson (Give into me), Slash, cel lăsat pe din afară de Rolling Stone Magazine.
Nu ştiu care e istoria şi care sunt poveştile din spatele acestui top100, dar fără includerea lui Slash, cred că Rolling Stone şi-au demolat practic singuri topul sau credibilitatea lui.

Aş putea spune că recomand un alt top, cel făcut pe siteul The Top Tens, dar fiind vorba de popularitate şi bazat numai pe voturi (cred), lipsesc oameni care au inventat practic chitara, precum Chuck Berry, sau lipsesc chitarişti fantastici care însă nu au avut un prim-plan, cum ar fi Robby Krieger de la The Doors.

Varianta site-ului The-Top-Tens.com

100 Greatest Guitarists of All Time, acording to Rolling Stone

1 Jimi Hendrix
2 Duane Allman of the Allman Brothers Band
3 B.B. King
4 Eric Clapton
5 Robert Johnson
6 Chuck Berry
7 Stevie Ray Vaughan
8 Ry Cooder
9 Jimmy Page of Led Zeppelin
10 Keith Richards of the Rolling Stones
11Kirk Hammett of Metallica
12 Kurt Cobain of Nirvana
13 Jerry Garcia of the Grateful Dead
14 Jeff Beck
15 Carlos Santana
16 Johnny Ramone of the Ramones
17 Jack White of the White Stripes
18 John Frusciante of the Red Hot Chili Peppers
19 Richard Thompson
20 James Burton
21 George Harrison
22 Mike Bloomfield
23 Warren Haynes
24 The Edge of U2
25 Freddy King
26 Tom Morello of Rage Against the Machine and Audioslave
27 Mark Knopfler of Dire Straits
28 Stephen Stills
29 Ron Asheton of the Stooges
30 Buddy Guy
31 Dick Dale
32 John Cipollina of Quicksilver Messenger Service
33 & 34 Lee Ranaldo, Thurston Moore of Sonic Youth
35 John Fahey
36 Steve Cropper of Booker T. and the MG's
37 Bo Diddley
38 Peter Green of Fleetwood Mac
39 Brian May of Queen
40 John Fogerty of Creedence Clearwater Revival
41 Clarence White of the Byrds
42 Robert Fripp of King Crimson
43 Eddie Hazel of Funkadelic
44 Scotty Moore
45 Frank Zappa
46 Les Paul
47 T-Bone Walker
48 Joe Perry of Aerosmith
49 John McLaughlin
50 Pete Townshend
51 Paul Kossoff of Free
52 Lou Reed
53 Mickey Baker
54 Jorma Kaukonen of Jefferson Airplane
55 Ritchie Blackmore of Deep Purple
56 Tom Verlaine of Television
57 Roy Buchanan
58 Dickey Betts
59 & 60 Jonny Greenwood, Ed O'Brien of Radiohead
61 Ike Turner
62 Zoot Horn Rollo of the Magic Band
63 Danny Gatton
64 Mick Ronson
65 Hubert Sumlin
66 Vernon Reid of Living Colour
67 Link Wray
68 Jerry Miller of Moby Grape
69 Steve Howe of Yes
70 Eddie Van Halen
71 Lightnin' Hopkins
72 Joni Mitchell
73 Trey Anastasio of Phish
74 Johnny Winter
75 Adam Jones of Tool
76 Ali Farka Toure
77 Henry Vestine of Canned Heat
78 Robbie Robertson of the Band
79 Cliff Gallup of the Blue Caps (1997)
80 Robert Quine of the Voidoids
81 Derek Trucks
82 David Gilmour of Pink Floyd
83 Neil Young
84 Eddie Cochran
85 Randy Rhoads
86 Tony Iommi of Black Sabbath
87 Joan Jett
88 Dave Davies of the Kinks
89 D. Boon of the Minutemen
90 Glen Buxton of Alice Cooper
91 Robby Krieger of the Doors
92 & 93 Fred "Sonic" Smith, Wayne Kramer of the MC5
94 Bert Jansch
95 Kevin Shields of My Bloody Valentine
96 Angus Young of AC/DC
97 Robert Randolph
98 Leigh Stephens of Blue Cheer
99 Greg Ginn of Black Flag
100 Kim Thayil of Soundgarden

Saturday, September 5, 2009

Un playlist despre bani...



1. Pink Floyd - Money

2. AC/DC - Moneytalks

3. The Doors - The Changeling

4. Bob Dylan - Like a Rolling Stone

5. AC/DC - What Do You Do For Money Honey

6. The Doors - Money

7. Radiohead - Dollars and cents

8. Metallica - Ecstasy of Gold

9. Holograf - Banii vorbesc

10. Keith Richards - 999

11. Nirvana - The Money Will Roll Right In

12. AC/DC - Money made

Pudica iubire a rockului românesc

Maybe is just me, dar tot timpul am trăit cu senzaţia că rockul românesc şi poate muzica românească în general este prea tristă în abordarea iubirii, că tot timpul s-au căutat esenţele rafinate dar cerebrale, în locul reacţiilor spontane şi necontrolate provocate fie de fericirea iubirii, fie de şocul unei despărţiri. La noi, dragostea este un sentiment pur, este o înălţare sufletească minimalizantă pentru trup. La noi, dragostea nu conţine sex.

În rockul autohton actual, trupele tinere urmează două reţete: fie trec pe o latură comercială şi îi înnebunesc pe toţi copiii din clasele 5-8 şi câte un bal al bobocilor în licee (Voltaj deschide lista), fie aleg "să se lupte cu un sistem întreg" şi să facă muzică necomercială, o creaţie care să atingă cele mai puternice reacţii şi sentimente negative, care să transmită mesajul pe care fiecare simte că îl are de transmis lumii, povara unui suflet care simte că nu poate să schimbe prea multe.

Iubirea în rockul românesc este o componentă laterală, bătută de nevroze şi mesaje (anti)sociale, de zbateri şi stări individuale. Rockul românesc n-a conţinut niciodată sexualitatea şi dezinhibarea trupelor britanice sau americane. Mesajele lor sunt directe, puternice, reale, nu conţin esenţa poetică, nu caută idealuri, ci sălbăticia şi nebunia iubirii, cum sunt variantele de la "Gloria" (un cântec preluat de mai toate trupele mari ale vremii), "Light My Fire" de la Doors, "Whole Lotta Love" de la Led Zeppelin, "Fool to cry" de la Rolling Stones, "You shook me all nigh long" de la AC/DC, "Wild Thing" preluată de Jimi Hendrix şi câte alte exemple se pot găsi.

La noi, până şi trupele care şi-au creat muzica pe iubire, cum ar fi Iris, Holograf, COmpact sau folkerii generaţiei Phoenix sau poate mai bine spus Pittiş au căutat tot felul de esenţe şi alegorii, metafore şi acorduri pentru a-şi exprima sălbăticia.
În cazul în care nu au preferat teme depresive (OCS, Lună Amară etc), nici trupele relativ noi nu au reuşit să se delimiteze prea mult de autocenzura în iubire. Direcţia 5, Vama Veche (cu unele excepţii), Viţa de Vie, nimeni nu vorbeşte de frumuseţea corpului, de dorinţă, sex, evadare.

Poate că în România se simte în continuare reminiscenţa venită din comunism, românii au rămas cu o mare reticenţă asupra limbajului, asupra mesajului şi asupra sexualităţii în muzică.
Prind în schimb în continuare sentimente ridicate pe un piedestal, iubiri supranaturale şi sufleteşti. Vi-l puteţi imagina pe Florin Chilian cu organe sexuale?!

Şi dacă asta ţine de iubirea prezentă, tema despărţirii şi rupturii de cineva este la fel de poetizată. Poate chiar mai falsă decât "sufletizarea" sentimentelor pentru a ascunde impulsurile fizice. Mai falsă pentru că mereu este calculată, mereu conţine urările de bine pe care nimeni de fapt nu vrea să le audă la o despărţire. "De vei pleca, să iei cu tine... "? Unde sunt nervii, supărarea, frustrările şi reproşurile? De ce fiecare despărţire trebuie transpusă într-o lume pustie, din care tot ce răzbeşte este mesajul "să-ţi fie bine" pentru fostul partener, un altruism complet dar un egoism inexistent?
"Surprise, surprise" de la Stones, bineînţeles, "Heartbreak Hotel" a lui Elvis, "You don't move me anymore" a lui Keith Richards, "Different dreams" de la Oscar Benton, "Don't cry" şi "November Rain" de la GnR, "Cryin'" de la Aerosmith, "To Love Somebody" de la Bee Gees şi câte altele.
Ce vreau să spun este că în rockul britanico-american sunt mult mai diversificate abordările şi mult mai directe exprimările. Există mesajul de bine, disperarea personală, furia oarbă, tendinţa de negare a durerii, răzbunarea, indiferenţa, implorarea.

Sunt sentimente şi exprimări reduse în muzica românească din cauza aceluiaşi stil poetic, aceleiaşi creaţii înălţătoare, aceluiaşi pudism împins peste decenii poate din cenzura comunismului, componente care elimină sau diminuează exact starea fizică a diferitelor momente de iubire.

Nu cred că în România vom auzi un rocker pe scenă având un asemenea discurs ca al lui Jim Morrison:

I ain't talkin' about no revolution. I'm talkin' about having a good time this summer.
I'm talkin' about love your neighbor until it hurts.
Come on, how about a little nakedness?
Come on, let's see some action out there!
I'm talkin' about love! Love! Love!
I'm talkin' about grab your neighbor ... and love 'em. Oh yeah!

Wednesday, September 2, 2009

Stones îşi caută toboşar (dezminţită ulterior)

Charlie Watts pleacă din trupa The Rolling Stones după 46 de ani, conform siteului undercover.com Charlie este cel mai vârstnic dintre componenţii trupei şi nu este la prima tentativă de despărţire de Stones.

UPDATE Fran Curtis, ofiterul de presa al trupei The Rolling Stones, neaga despartirea lui Charlie de formatie. AICI

Tuesday, September 1, 2009

SONDAJ: Care este cel mai bun album Metallica?

(postat iniţial pe defunctul Yahoo360, înaintea concertului Metallica de la Bucureşti)
Mereu mi s-a parut ca "Load" este cel mai bun album Metallica, de la complexitatea soundului pana la copertile discului. Iar piesa "Bleeding me", dupa opinia mea, niciodata nu a fost suficient exploatata. Oricum, declar deschis antrenamentul pentru 23 iulie.


UPDATE******
Concertul a trecut de un an şi ceva, a plouat continuu şi rece, element care a deranjat pe multă lume, dar în imaginaţia mea a fost o atmosferă perfectă pentru un asemenea concert, pentru piese ca "Fade to Black", "One", "Welcome home", "Master of puppets" şi altele. O atmosferă asortată parcă intenţionat la puterea acustică, la mesajele trupei şi la contactul dintre formaţie şi public, unul existent şi viu, dar rece, oarecum milităresc. O atmosferă care prefaţa perfect o nebunie efemeră şi al cărei final se anunţa pe "The Memory Remains". Un concert care m-a plimbat de la primul până la ultimul album Metallica, de aceea lansez un sondaj pe această temă.