Cautare

Saturday, September 5, 2009

Pudica iubire a rockului românesc

Maybe is just me, dar tot timpul am trăit cu senzaţia că rockul românesc şi poate muzica românească în general este prea tristă în abordarea iubirii, că tot timpul s-au căutat esenţele rafinate dar cerebrale, în locul reacţiilor spontane şi necontrolate provocate fie de fericirea iubirii, fie de şocul unei despărţiri. La noi, dragostea este un sentiment pur, este o înălţare sufletească minimalizantă pentru trup. La noi, dragostea nu conţine sex.

În rockul autohton actual, trupele tinere urmează două reţete: fie trec pe o latură comercială şi îi înnebunesc pe toţi copiii din clasele 5-8 şi câte un bal al bobocilor în licee (Voltaj deschide lista), fie aleg "să se lupte cu un sistem întreg" şi să facă muzică necomercială, o creaţie care să atingă cele mai puternice reacţii şi sentimente negative, care să transmită mesajul pe care fiecare simte că îl are de transmis lumii, povara unui suflet care simte că nu poate să schimbe prea multe.

Iubirea în rockul românesc este o componentă laterală, bătută de nevroze şi mesaje (anti)sociale, de zbateri şi stări individuale. Rockul românesc n-a conţinut niciodată sexualitatea şi dezinhibarea trupelor britanice sau americane. Mesajele lor sunt directe, puternice, reale, nu conţin esenţa poetică, nu caută idealuri, ci sălbăticia şi nebunia iubirii, cum sunt variantele de la "Gloria" (un cântec preluat de mai toate trupele mari ale vremii), "Light My Fire" de la Doors, "Whole Lotta Love" de la Led Zeppelin, "Fool to cry" de la Rolling Stones, "You shook me all nigh long" de la AC/DC, "Wild Thing" preluată de Jimi Hendrix şi câte alte exemple se pot găsi.

La noi, până şi trupele care şi-au creat muzica pe iubire, cum ar fi Iris, Holograf, COmpact sau folkerii generaţiei Phoenix sau poate mai bine spus Pittiş au căutat tot felul de esenţe şi alegorii, metafore şi acorduri pentru a-şi exprima sălbăticia.
În cazul în care nu au preferat teme depresive (OCS, Lună Amară etc), nici trupele relativ noi nu au reuşit să se delimiteze prea mult de autocenzura în iubire. Direcţia 5, Vama Veche (cu unele excepţii), Viţa de Vie, nimeni nu vorbeşte de frumuseţea corpului, de dorinţă, sex, evadare.

Poate că în România se simte în continuare reminiscenţa venită din comunism, românii au rămas cu o mare reticenţă asupra limbajului, asupra mesajului şi asupra sexualităţii în muzică.
Prind în schimb în continuare sentimente ridicate pe un piedestal, iubiri supranaturale şi sufleteşti. Vi-l puteţi imagina pe Florin Chilian cu organe sexuale?!

Şi dacă asta ţine de iubirea prezentă, tema despărţirii şi rupturii de cineva este la fel de poetizată. Poate chiar mai falsă decât "sufletizarea" sentimentelor pentru a ascunde impulsurile fizice. Mai falsă pentru că mereu este calculată, mereu conţine urările de bine pe care nimeni de fapt nu vrea să le audă la o despărţire. "De vei pleca, să iei cu tine... "? Unde sunt nervii, supărarea, frustrările şi reproşurile? De ce fiecare despărţire trebuie transpusă într-o lume pustie, din care tot ce răzbeşte este mesajul "să-ţi fie bine" pentru fostul partener, un altruism complet dar un egoism inexistent?
"Surprise, surprise" de la Stones, bineînţeles, "Heartbreak Hotel" a lui Elvis, "You don't move me anymore" a lui Keith Richards, "Different dreams" de la Oscar Benton, "Don't cry" şi "November Rain" de la GnR, "Cryin'" de la Aerosmith, "To Love Somebody" de la Bee Gees şi câte altele.
Ce vreau să spun este că în rockul britanico-american sunt mult mai diversificate abordările şi mult mai directe exprimările. Există mesajul de bine, disperarea personală, furia oarbă, tendinţa de negare a durerii, răzbunarea, indiferenţa, implorarea.

Sunt sentimente şi exprimări reduse în muzica românească din cauza aceluiaşi stil poetic, aceleiaşi creaţii înălţătoare, aceluiaşi pudism împins peste decenii poate din cenzura comunismului, componente care elimină sau diminuează exact starea fizică a diferitelor momente de iubire.

Nu cred că în România vom auzi un rocker pe scenă având un asemenea discurs ca al lui Jim Morrison:

I ain't talkin' about no revolution. I'm talkin' about having a good time this summer.
I'm talkin' about love your neighbor until it hurts.
Come on, how about a little nakedness?
Come on, let's see some action out there!
I'm talkin' about love! Love! Love!
I'm talkin' about grab your neighbor ... and love 'em. Oh yeah!

0 comentarii: