Baftă, Tony Cliftones

Ieri seară am fost la un concert. Nu prea aveam chef de nimic, nu prea aş fi ieşit din casă, dar am vrut să îmi ţin o semi-serioasă promisiune către Alex, unul din băieţii care sâmbătă seară au marcat debutul trupei Tony Cliftones. De fapt nu era tocmai seara lor, erau în deschidere pentru Mauser, dar cu o dar nu contează asta.

Eram într-un club micuţ, Manufactura, cu scena şi "ringul" într-o cameră, mesele în alta, însă cu o atmosferă frumoasă. Reprezentaţia a început cu întârzierea de rigoare, dar nu apucasem să beau decât două beri şi mă gândisem să îi ascult de la masă, liniştit, atent, cu un Rothmans între degete şi cu ochii pierduţi cine ştie pe unde. De la prima piesă mi-am dat seama că nu stau bine, nu se prea auzea muzica deloc.

M-am mutat în "ring", am tras o poză, apoi am stat undeva în lateral şi am ascultat. Din amplificatoare ieşea un indie, aşa cum spun băieţii pe pagina lor din facebook. Un indie cu ritm captivant, cu sunete clare, cu o identitate aparte dată de melodica unuia dintre băieţi, un instrument pe care eu nu îl auzisem în România la cineva. La microfon, Iovan avea un discurs puternic şi un limbaj agresiv, mesajele şi stările îmi erau transmise fără greutate deşi era o primă audiţie pentru mine şi pentru oricare din public. Încăperea devenea tot mai înghesuită, rockeri de toate categoriile ascultau, băteau din palme la final de piese, unii mai dădeau din cap, lumea se distra, Tony Cliftones avea priză. M-am regăsit aplaudând, zâmbind şi gândindu-mă că, ieşind din casă, am ales bine.

Recitalul însă se încheia, mi-aş fi dorit să aud mai mult dar totuşi era doar un prim contact într-o deschidere pentru altă trupă. Tony Cliftones debutase frumos şi va mai cânta pe 20 februarie, la Casa Studenţilor din Timişoara, în componenţa următoare:
Alex Iovan - voce, chitară
Luci Naste - chitară, melodica
Michi Bass - bass
Adi "Floyd" - tobe

Baftă!